Aritmia cardiacă (disritmia) este un termen general ce definește tulburările de ritm cardiac, fie ele neregulate ori anormal de rapide ori lente. Astfel, există două tipuri de aritmii, cele de ritm, care apar atunci când impulsul electric are loc în afara nodului sinusal și cele de conducere, care se produc pe circuitul prestabilit al impulsului electric.
Ritmul normal al bătăilor inimii se stabilește între valorile de 60 și 100 de bătăi pe minut, și poartă denumirea de ritm sinusal. Așadar, un ritm cardiac care se află în afara acestor valori poate fi clasificat în două moduri:
- Tahicardie – un ritm cardiac cu o frecvență de peste 100 de bătăi* pe minut;
- Bradicardie – un ritm cardiac cu o frecvență de sub 60 de bătăi* pe minut.
*ritm sinusal în repaus
Acestea pot apărea la nivelul atriilor, purtând denumirea de aritmii supraventriculare sau la nivelul ventriculelor, acestea fiind aritmiile ventriculare.
Aritmii supraventriculare:
- Fibrilația atrială
Este caracterizată de o frecvență cardiacă rapidă datorată unor impulsuri electrice haotice in atrii, având ca efect contracții rapide, necoordonate și slabe ale atriilor. În general, este asociată cu alte boli cardiovasculare (HTA, boli valvulare, etc.), însă poate apărea și în cazul pacienților sănătoși, în condițiile anumitor excese (consumul de alcool ori alte substanțe). Senzația este similară unor “fluturări” în piept, oboseala excesivă sau lipsa de putere fiind printre cele mai întâlnite simptome asociate. Netratată la timp, fibrilația atrială favorizează formarea cheagurilor de sânge, care pot duce ulterior la complicații precum accidentul vascular cerebral embolic sau ischemic.
- Flutterul atrial
Acesta este similar cu fibrilația atrială, însă ritmul cardiac are o frecvență mai redusă și mai stabilă. Similar, poate duce la complicații grave în lipsa monitorizării și a tratamentului.
- Bradicardia sinusală
Frecvența sinusală scade sub valoarea de 60 de bătăi pe minut, determinând funcționarea anormală a unor organe. Manifestările acesteia cuprind stări de amețeală, disconfort la nivelul pieptului, stări de leșin și de confuzie.
- Tahicardia paroxistică supraventriculară
Sunt întâlnite în general la pacienți tineri sau copii, cu o frecvență de 160-180bătăi/min. Este caracterizată de un debut brusc alături de un sfârşit brusc ori cu instalare bruscă şi revenire treptată la ritmul normal. Nu reprezintă o afecțiune patologică și poate apărea în cazul pacienților fără probleme anterioare, dar și în cazul consumului de tutun, cafea, dar și la subiecți cu tulburări digestive, endocrine ori infecții, ori în situații ca efortul fizic și stresul emoțional.
Aritmii ventriculare:
- Tahicardia ventriculară
Se caracterizează prin bătăi cu frecvență de peste 100 bătăi/min, astfel nepermițând ventriculelor să se umple și să se contracte eficient pentru a pompa suficient sânge către organism. În mare parte, este asociată alor boli cardiace și poate fi bine tolerată, însă în cazuri mai gravepoate produce deteriorare hemodinamica – hipotensiune, sufocare, sincopă (leșin) sau chiar deces.
- Fibrilatia si flutterul ventricular
Sunt tulburări maligne de ritm și au loc atunci când cei doi ventriculi au doar activitate electrică dar nu se mai contractă. Pot fi fatale, ducând la asistolă, dacă inima nu își reia ritmul normal în câteva minute.
- Sindromul de Q-T lung
Această afecțiune este rară, fiind dobândită ereditar în majoritatea cazurilor, iar majoritatea simptomelor în cazul expunerii unui stres emoțional sau fizic. Se manifestă prin prelungirea intervalului Q-T în cadrul înregistrării electrocardiografice a activității inimii și poate conduce la pierderea cunoștinței (sincopă), aritmii și chiar la deces subit.
- Bătăi premature ale inimii
În ciuda faptului că deseori se resimte ca o pauză între bătăi, o bătaie prematură reprezintă, de fapt o bătaie suplimentară. Rareori acestea reprezintă probleme grave, fiind cauzate cel mai des de stres, exerciții fizice obositoare sau consumul de substanțe precum cafeina sau tutunul.
Factori de risc care pot favoriza apariția aritmiilor:
- înaintarea în vârstă;
- fumatul;
- excesul de alcool, cafea sau energizante;
- consumul de droguri;
- anumite medicamente;
- diabetul;
- boli tiroidiene;
- apneea în somn obstructivă;
- dezechilibrul electrolitic;
- boala arterială coronariană, alte probleme cardiace;
- tensiune arterială crescută;
- boala cardiacă congenitală;
- Etc.
Care sunt simptomele?
Nu întotdeauna există simptome în cazul aritmiilor cardiace, de cele mai multe ori acestea fiind descoperite în cadrul unui control de rutină. În tabelul de mai jos, puteți regăsi cele mai întălnite simptome:
| Simptomele Tahicardiei | dispnee amețeală sincope dureri în piept slăbiciune subită palpitații |
| Simptomele Bradicardiei | dureri în piept probleme de concentrare confuzie dificultăți în desfășurarea efortului fizic amețeală oboseală palpitații scurtarea respirației sincope diaforeză sau transpirație |
Când trebuie să ne programăm la medic?
Majoritatea aritmiilor cardiace nu reprezintă motive de îngrijorare, însă este bine să consultăm medicul în prezența simptomelor. Tratamentul poate fi sau nu necesar, fiind recomandat în cazul în care aritmia provoacă simptome grave ori dacă există riscul unei complicații mai grave.
Nu uita!
Este important să reținem că diagnosticul de aritmie cardiacă (disritmie) este foarte des înâlnit! Nu orice ritm cardiac neregulat se poate defini ca aritmie, întrucât acesta poate varia în funcție de condițiile la care organismul este supus. Prin urmare, în urma efortului fizic, stărilor febrile ori în cazul consumului de cafea sau bauturi energizante, ritmul cardiac se poate modifica temporar.
Află mai multe despre Dr. Andreea Mimisi – Medic Specialist Cardiologie
