Steatoza hepatică (“ficatul gras”) se definește prin acumularea excesivă de trigliceride în celulele hepatice (> 5-10% din greutatea ficatului sau > 5-10% din hepatocite). Există două forme principale de boli ale ficatului gras: non-alcoolice și alcoolice, pragul care le diferențiază fiind consumul zilnic, exagerat de alcool (peste 20 gr. alcool pur pe zi în cazul femeilor, respectiv 30 gr. alcool pur pe zi în cazul barbatilor)
Boala hepatică grasă non-alcoolică (NAFLD) include: steatoza hepatică non-alcoolică, steatohepatita non-alcoolică (NASH), și ficatul gras acut al sarcinii.
Boala alcoolică a ficatului gras include steatoza hepatică alcoolică și steatohepatita alcoolică.
Spre deosebire de steatoza hepatica simplă, steatohepatita este definită de prezența, alături de steatoza hepatocitelor, a inflamației hepatice și a leziunilor hepatocitare (balonizare și apoptoza). La această formă de boală se asociază fibroză hepatică și poate evolua spre ciroză.
Care sunt factorii asociați cu apariția ficatului gras non-alcoolic?
Există mai multe condiții asociate cu încărcarea grasă a ficatului sau cu leziuni de steatohepatită în absența consumului de băuturi alcoolice. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos.
| Factori de risc | Subcategorii |
| Sindrom metabolic Boala ovarelor polichistice | Obezitate (în special cea de tip central) Diabet zaharat tip 2 Hipertensiune arterială Dislipidemie (hipertrigliceridemie) |
| Factori genetici | Lipodistrofiile Bolile mitocondriale Boala Weber-Christian Boala Wilson |
| Medicamente | Metotrexat Amiodaronă Tamoxifen Analogi nucleozidici |
| Toxice | Tetraclorura de carbon Percloretilen Bromura de etil Clorura de vinil |
| Nutriția parenterală/ Malnutriția | Nutriția totală parenterală Kwashiorkor Boala celiacă |
Există o relație bidirecțională între steatoza hepatică și componentele sindromului metabolic: obezitate, diabet zaharat tip 2, hipertensiune arterială și dislipidemie.
Pacienții cu steatoză hepatică și cu sindrom metabolic au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta steatohepatita, comparativ cu cei fără sindrom metabolic.
Pacienții care suferă de obezitate (IMC ≥30kg/m2) au un risc de 5 ori mai mare pentru dezvoltarea ficatului gras.
Pacienții cu diabet zaharat tip 2 au cu o prevalență de 50% și diagnosticul de steatoză hepatică.
Cum se manifestă steatoza hepatică?
Majoritatea pacienților cu steatoză hepatică sunt asimptomatici. În timp, și cu evoluția bolii, pot apărea simptome nespecifice:
- senzație de plenitudine în partea dreaptă a abdomenului
- oboseală exagerată
- slăbiciune musculară
- greață
- durere abdominală
- pierderea poftei de mâncare sau pierderea în greutate
Cum se diagnostichează boala ficatului gras?
În urma discuției cu medicul și a unui control fizic, se pot efectua analize amănunțite pentru stabilirea atât a diagnosticului, cât și a gradului de afectare și a complicațiilor asociate.
Ulterior anamnezei, sunt necesare analize de sânge:
- enzimele hepatice (aspartataminotransferaze (AST), alaninaminotransferaze (ALT);
- lipidele serice (colesterol, trigliceride);
- glicemiei – glucoza serică;
- markerilor virali – anticorpi Anti VHC (virusul hepatitei C), AgHBs (virusul hepatitei B).
De asemenea, vor fi utile și explorările imagistice:
- ecografia abdominală;
- CT (tomografie computerizată);
- RMN (rezonanta magnetica nucleara).
Ecografia abdominală reprezintă prima investigație imagistică indicate în evaluarea steatozei hepatice, având o sensibilitate de 60-90% și o specificitate de 90%. Evoluția tehnologiei a permis introducerea de modalități speciale noninvazive de evaluare a steatozei hepatice: elastografia tranzitorie si FibroScanul.
În urma evaluării ecografice a ficatului, medicul poate stabili utilă și utilizarea de CT sau RMN pentru depistarea de alte leziuni hepatice sau de cuantificare a gradului de încarcare grasoasă a ficatului.
Alături de evaluarea noninvazivă a ficatului prin Fibroscan (ultrasunete), se poate efectua și testul Fibromax care presupune recoltarea unei probe de sânge prin care se află atât cantitatea de grăsime acumulată în zona ficatului, cât și nivelul de inflamație al organului.
În ultimă instanță, evaluarea ficatului se poate efectua și prin metode invazive, precum biopsia hepatică, ce presupune extragerea unei mostre de țesut hepatic cu ajutorul unui ac și analiza acesteia la laborator.
Cum se tratează ficatul gras (steatoza hepatică)?
Scopul principal al tratamentului este reducerea steatozei și prevenția progresiei bolii către fibroză și ciroză precum și tratarea tuturor bolilor asociate din sindromul metabolic: obezitate, diabet zaharat tip 2, rezistență la insulină și dislipidemie.
În prezent, nu există un tratament universal acceptat pentru tratamentul steatozei, uneori fiind suficientă doar schimbarea stilului de viață. Pentru a ameliora gradul de steatoză, se recomandă persoanelor să evite consumul de alcool și să se implice în mod regulat și susținut în activități fizice. Scăderea ponderală în cazul pacienților supraponderali sau obezi reprezintă cea mai utilă metodă de combatere a ficatului gras și poate duce la ameliorarea histologică a steatohepatitei.
Pe lângă activitățile fizice, foarte importantă în tratamentul ficatului gras este dieta pacientului. Deși nu există o dietă consacrată pentru steatoză, dieta mediteraneană – bogată in acizi grași mononesaturați (ulei de măsline) și polinesaturați din pește (omega-3), fibre (fructe și legume) și alimente neprocesate – are un efect benefic asupra steatozei și ameliorează rezistența la insulină. Pentru a obține o greutate ideală optimă este dorit să se obțină o scădere ponderală cu 0.5-1kg/săpt, prin reducerea treptată a aportului caloric cu 30% față de consumul inițial. Prin respectarea unei diete hipocalorice, în timp se reduce și riscul cardiovascular, prima cauză de mortalitate în cazul acestor pacienți.
În completare la activitatea fizică și dietă, sunt necesare și controlul diabetului și a lipidelor crescute din sânge dacă acestea sunt prezente.
Concluzii
Boala ficatului gras reprezintă una dintre provocările secolului XXI, deoarece tot mai multe persoane se confruntă cu obezitatea. Lăsată nesupravegheată, steatoza hepatică poate progresa și să se determine leziuni ireversibile la nivelul ficatului. Prin controlul de rutină la medic și analizele uzuale, aceste probleme de sănătate pot fi depistate precoce și tratate eficient.
Bibliografie
- Anca T, C. Gheorghe et all, “Gastroenterologie si hepatologie clinica”, Editura Medicala, 2018
- EASL-EASD-EASO, “Clinical Practice Guidelines for the management of non-alcoholic fatty liver disease”, J Hepatology, 2016
- American Association for the study of Liver Disease, “The Diagnosis and Management of Nonalcoholic Fatty Liver Disease: Practice Guidance From the American Association for the Study of Liver Diseases, Practice Guidance”, Hepatology, 2018
- https://www.nhs.uk/conditions/non-alcoholic-fatty-liver-disease/
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15831-fatty-liver-disease
De: Dr. Bogdan Mazilu, medic specialist gastroenterologie
